Sorrento
Sorrento este cunoscut din cântecul „Torna a Surriento” despre care, tradiția spune că a fost compus prin 1902 când Gugliemo Tramontano, primar al orașului, i-a cerut prieteului său Giambattista de Curtis să scrie un cântec pentru primul Ministru Giuseppe Zanardelli, care se afla în vacanță la Imperial Hotel Tramontano pentru a sărbatori prezența acestuia acolo. Cîntecul reflectă frumusețea împrejurimilor orașului, dragostea și pasiunea locuitorilor săi.
Highlightscatedrala din sorrento, sedile dominova, strazile din sorento, limoncello, lămâile de sorrento, portul din sorrento
Sorrento
Ce sa va zic despre Sorrento ! Ne-am dus la hotelul Pallazo Guardati situat drept in centrul orasului. O clădire veche cam înghesuită dar…eram la Sorrento. Am lasat bagajele si am iesit pe strazi sa simțim atmosfera, sa vedem marea si portul de unde a doua zi urma sa ne imbarcam spre Capri.
Sorrento este cunoscut din cântecul „Torna a Surriento” despre care, tradiția spune că a fost compus prin 1902 când Gugliemo Tramontano, primar al orașului, i-a cerut prieteului său Giambattista de Curtis să scrie un cântec pentru primul Ministru Giuseppe Zanardelli, care se afla în vacanță la Imperial Hotel Tramontano pentru a sărbatori prezența acestuia acolo. Cîntecul reflectă frumusețea împrejurimilor orașului, dragostea și pasiunea locuitorilor săi. Acest cântec are o variant cantata de Elvis Presley sub numele de Surrender, și pe lângă regale rock-ului a fost cântat și de către nume mai mult sau mai puțin cunoscute ale scenei: Frank Sinatra, Beniamino Gigli, Elvis Presley, Dean Martin, Jerry Vale, Enrico Caruso, José Carreras, Plácido Domingo, Luciano Pavarotti, Ruggero Raimondi, Meat Loaf, Mario Lanza, Franco Corelli, Nino Martini, Robertino Loreti, Giuseppe Di Stefano, Muslim Magomayev, Francesco Albanese, Jerry Adriani, Roberto Carlos, Alfie Boe, Anna Calvi, Karel Gott, IlVolo, Katherine Jenkins
Orasul ne-a incantat cu o biserica foarte frumoasa care, ca toate bisericile catolice avea la intrare o scena a Nasterii unde aveam reconstruit un oras italian, cu toate personajele ce existau intr-ansul si care aratau extraordinar de realist.
Catedrala din Sorrento, căci despre ea este vorba, este, ca și biserica din Anacapri simplă la exterior și extrem de frumoasă la interior. Altare, bolți arcuate și picturi ne întâmpină dincolo de ușile solide din lemn.. Catedrala există în oraș din sec al XI-lea și a suferit o renovare prin sec XVI din cauza pagubelor provocate de invazia turcească din 1558.
Catedrala are o navă spațioasă ale cărei bolți se sprijină pe două rânduri de coloane ce creează astfel trei secțiuni. Pe tavane există picturile lui Francesco Francareccio și ale artistului baroc Nicola Malinconico a cărui picture reprezintă primii martiri creștini ai orașului. Mai găsim pictați de Giacomo del Po, pe sfinții St James și St Filip.
Multele capele înglobează simțul artistic al decoratorilor, incluzând aici basoreliefuri, figurine și altare de marmură. Găsim sculptate blazoanele Papei Sixtus IV și ale Regelui Ferdinand I de Napoli. Notabil este și blocul de marmură în care găsim sculptat un leu cu gura deschisă și o fântână folosită la botezul poetului Italian Torquato Tasso.
Alături de catedrală exista Sedile Dominova o reședință decorate cu superbe fresce odată loc de ședințe pentru consiliul local și nobilime Din păcate nu am vizitat-o deoarece era închisă.
Deasemenea viata comerciala palpita pe stradutele inguste unde se concentrasera toti comerciantii, unde abundau lamaile, si unde, am vazut un magazin care se lauda ca produce limoncello de generatii. Nu va spun ce varietate de sticle de limoncello erau acolo dar pot sa va spun ca eu unul m-am indragostit de limoncello de atunci.
Seara s-a incheiat pe o terasa situata in piata centrala din Sorrento, printre multe paharute de limoncello si niste sticle de Peroni Nastro Azzuro adicatelea soseaua care, ca o panglica albastra strabate coasta amalfitana.
Sorrento este absolut fermecător prin atmosferă. M-aș întoarce acolo pur și simplu ca să stau 5-6 zile. E absolut grozav felul în care oamenii se mișcă și trăiesc aici, agățați de pantele munților deasupra mării...iar marea, marea este foarte frumoasă. Aroma lămâilor proaspăt stoarse pregătite pentru fabulosul Limoncello, se împletesc cu cele ale mâncării locale constând în clasicele paste și pizza dar și în lucruri mai elaborate precum prosciuto și o gamă bine echilibrată de brânzeturi.
Mi-au plăcut în Sorrento străzile înguste în care fiecare casă avea un magazin care vindea o mulțime de lucruri mărunte care însă îți vorbeau despre orașul minunat prin care treceai. Noi am stat doar acolo lângă port dar Sorrento simt că înseamnă mai mult decât atât și vă recomand sa maergeți să-l descoperiți așa cum voi face și eu într-o bună zi.
