Cartierul Soho

Cartierul Soho

Soho este o zonă din Orașul Westminster. La începuturi un cartier destinat aristocrației a fost una din zonele de distracție ale capitalei britanice încă din sec al XIX-lea. Zona a fost dezvoltată de către Henry al VIII-lea în anul 1536 când a devenit parc regal.

În sec al XVII-lea clădirile încep să fie locuite de clasa aristocratică. Astfel că, cartierul devine parohie a St Ann Church. Aristocrația s-a mutat de aici prin sec al XIX-lea când Soho a fost lovit de o epidemie de holeră prin 1854. pentru o mare parte a sec al XX-lea, cartierul Soho avea reputația unuia bazat pe viață de noapte și prostituție. Din 1980 zona avea să se modifice radical atrăgându-și afaceri prospere și oameni de înaltă calitate. Acum este recunoscută prin restaurantele de înaltă ținută și birourile media puține bordeluri funcționând aici. 

Reputația cartierului ca district principal în industria spectacolului din Londra se trage de la teatre ca Teatrul Morii de Vânt sau Strada Mare a Morii de Vânt cât și de Raumond Revuebar cât și de cluburile muzicale cum este Cafe Bar-ul 21 și Marquee Club. Studiourile Trident aveau sediul în Soho iar în apropierea lor pe strada Danemarca existau numeroase edituri și magazine de instrumente muzicale. industria de film britanică este situată în jurul cartierului, incluzând aici filiala britanică a studiourilor 20-th Century Fox și Birourile Comisiei britanice de Clasificare a Filmelor. 

Cartierul Soho are o lungă și bună reputație în privința restaurantelor, incluzând aici restaurantul Kettner care a fost vizitat de numeroase celebrități. Lângă Soho avem Cartierul Chinezesc centrat pe strada Gerrard și care are numeroase restaurante.

Numele Soho a apărut în sec al XVII-lea presupunându-se că e un strigăt de luptă folosit de Ducele de Monmouth în bătălia de la Sedgemoor din 6 iulie 1685. În lume există multe zone cu acest nume. Astfel găsim numele de Soho în Hong Kong, Malaga, New York, Pittsburg.

Cartierul acesta are o suprafață de 2,6 km pătrați mărginit de Shaftesbury Avenue la sud, Oxford Street la nord, Regent Street la vest și Charing Cross la est. Oricum toate aceste bulevarde sunt apărute în sec al XIX-lea, fiindcă Soho nu a fost niciodată o unitate administrativă cu limite bine stabilite. Zona de la vest se numea Mayfair, cea de la nord Fitzrovia, la est St Giles si Covent Garden iar la sud St James. Potrivit Soho Society, Chinatown, zona dintre Leicester Square la sud și Shaftesbury Avenue la nord, face parte din zonă. Soho face parte din secția electorală din West End, care alege trei consilieri pentru Consiliul Orașului Westminster.

De-a lungul sec al XIX-lea, așa cum am mai spus, s-au înființat multe restaurante și cafenele mici cu prețuri decente având proprietari greci și italieni. Deși restaurantele nu arătau grozav la început, reputația a început să li se schimbe la începutul sec XX. În 1924 un ghid al restaurantelor scria că, raportat la anii precedenți, restaurantele inexpresive din Soho se bucură de o fantastică modernitate. Dintre cafenelele menționate ca fiind notabile prin servicii și produse se numără The Moorish Cafe și The Algerian. Pe strada Romilly, se găsea un restaurant fondat în 1867 de bucătarul șef al lui Napoleon al III-lea, care se numea Kettner după numele proprietarului. Era frecventat de către Albert, Prinț de Wales și Oscar Wilde. Restaurantul a supraviețuit ambelor războaie mondiale aici mâncând celebrii Agatha Christie și Bing Crosby.
   
În sec XX, câteva pub-uri din Soho, și cluburi private, au căpătat notorietate din cauza proprietarilor sa a clienților lor. Clive Jennings avea prin clientela sa regulată pe Jeffrey Barnard și Francis Bacon. 

Clubul Gargoyle deschis în anul 1925 pe Dean Street a fost fondat de David Tennant ca un loc unde să se întâlnească scriitorii, artiștii și muzicienii cu oamenii din clasa superioară. În luna mai a anului 1979 a fost înfinițat la acest club o seară de comedie intulată Magazinul de Comedie. În anii 70 numele clubului s-a schimbat în Gossip devenind parte importantă a cluburilor londoneze și a influențat muzica și moda britanică de-a lungul anilor 80.

Starada Gerard este centrul Cartierului Chinezesc din Londra formând împreună cu Lisle Street și Little Newport Street un amestesc de firme de import, magazine de mâncare orientală și restaurante. Deasemenea tot aici găsim și festivaluri stradale.

În cartierul Soho găsim și Radio Soho o stație ce emite pe internet de pe Strada Great Windmill situată lângă Teatrul Windmill. Din mai 2014, emite live dar și emisiuni pre înregistrate, avînd în clădirea sa un magazin și o cafenea. Postul de radio spune că dorește să reflecte cultura cartierului Soho prin conținutul său vibrant și divers.

Cartierul Soho este casa multor grupuri religioase și spirituale. Astfel, Biserica Sf Anna, de pe strada Wardour a fost construită între anii 1677 - 1686 iar un turn a mai fost adăugat în 1717 și reconstruit în 1803. Biserica a fost avariată de o rachetă V1 în anul 1940 dar turnul a rezistat. Bisercia a fost complet restaurată în anii 80 și redeschisă în martie 1990. Alte biserici mai există pe strada Warwick iar biserica St Patrick a fost construită în anul 1792 pentru a găzdui imigranții irlandezi ce locuiau în zonă.
Alte clădiri religioase din Soho sunt Templul Hare Krishna din PIața Soho care a fost deschis în 1979, o mică moschee pe Strada Berwick și o biserică protestantă franceză tot în PIața Soho la nr 8-9.

La începutul anilor 50, Soho a devenit centrul culturii Beat din Londra. Primul cafe-bar a fost deschis pe Frith Street la nr. 29 și s-a numit Moka. A fost inaugurat în anul 1953 de steaua cinematografiei mondiale Gina Lollobrigida iar cafeaua produsă în mașini de oțel au fost primele din cultura britanică. Alte cafenele și cafe baruri au fost Le Macabre pe Strada Wardour avea mese sub formă de coșciuge, încuraja poezia Beat, dansul și muzica Jive cât și dezbaterile politice. Tot pe această stradă mai  exista Clubul Marquee deschis din 1958. În anii 60 aici au cântat mulți rockeri și trupe rock ca : Roling Stones, The Who, Jimi Hendrix, David Bowie, Led Zeppelin, Pink Floyd, Jethro Tull, AC/DC și Iron Maiden. 

Pe strada Archer la The Going On club, exista un club de duminică după amiaza organizat de pete Brown poet Beat ( Beatnik a fost un stereotip media prevalent pe parcursul sfârșitului anilor '40, '50 până la mijlocul anilor '60, care a afișat aspectele mai superficiale ale mișcării literare a generației Beat de la sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50.) În acest club au cântat la începutul carierei lor, membrii trupei rock Pink Floyd. 

Greek Street a fost construită prin 1680 și a fost numită așa după biserica Greco-ortodoxă de aici. Acum strada are multe restaurante și câteva clădiri istorice de la începutul sec al XVIII-lea.