Pompeii

Casa Venus

Casa aceasta fusese construită în sec I Înainte de Hristos, și, dată fiind perioada lungă de timp ce trecuse de la construcție, a suferit numeroase modificări. Una din modificările radicale a fost aceea de a înlocui încăperea de la intrare denumită tablinum care era pe post de birou, cu o grădină închisă mărginită de porticuri numită peristilum, ce devine central casei, găsind aici numeroase fresce și un oecus adică o sală de festivități bogat decorată.

Partea din spate a acestui peristilum a fost decorată cu o mare și spectaculoasă frescă a lui Venus care dă și numele casei. Mai găsim o grădină unde pe zidurile ce o mărginesc vedem picturi în frescă cu plante și animale. Zeița Venus, complet goală poartă doar o coroniță pe cap cât și nijuterii la gât la încheieturile mâinilor și la glezne. Casa a fost proprietatea familiei Satrii foarte importante și bogată în ultimii ani ai orașului.

De aici mergem la vecina Iulia cea fericită.

Casa Giulia Felice

Numele dat acestui complex rezidențial, Giulia Felice a fost găsit într-o inscripție de pe fațadă după cutremurul din anul 62 Înainte de Cristos, unde proprietara spune că închiriază spațiile pe care le deține. O renovare unitară a clădirii are loc în acea epocă de după cutremur. Ce m-a surprins și mi-a plăcut aici a fost faptul că, stâlpii ce înconjurau grădina sunt toți în stil ionic ceea ce mi-a demonstrat că regula se aplică. 
E vorba despre regula care spune, că, în edificiile civile ori religioase patronate de o femeie se folosesc stîlpi ionici fiindca acest tip de stâlp personifică femeia. 
Astfel, stîlpul însuși drapat cu acele canale verticale dau senzația unei rochii plisate așezate pe trupul subțire al unei femei, apoi capitelul cu volutele sale laterale simbolizează felul în care femeile își prindeau părul în cocuri laterale să le zic așa, iar decorația bogată a capitelului semnifică bijuteriile de la gâtul femeilor. 

În România găsiți așa ceva la Biserica Neagră chiar dacă stâlpii de susținere au structura netedă, capitelul corespunde descrierii mele fiindcă biserica fusese închinată Fecioarei Maria. Încercați când călătoriți să verificați informația asta. Vă va face vizita mai interesantă. Înainte de a ieși din casă am trecut printr-o încăpere ce păstrase în formă bună un mozaic pe podea. Cam ca cel de la Constanța dar, pcarcă un pic mai bine păstrat. Ieșim de aici continuându-ne drumul pe străzile orașului vorbind despre cele pe care le vedeam.

Baile Stabiane

Am inaintat astfel, spre Baile Stabiane, baile publice, imense. Din via de Abondanza pe nde ne aflam am intrat într-o curte  largă. În această curte exista o piscina în partea stângă iar pe dreapta o colonadă ce ducea la zona bărbaților. Desigur pria cameră era un vestiar după care se intra în frigidarium pentru băi reci de unde se ajungea la tepidarium pentru băi de temperatura medie și în final la calidarium pentru băile fierbinți. Încălzirea era asigurată printr-un sistema de țevi trecute prin perete cât și de podeaua dublă prin care circula aerul cald venind de la sobele pentru încălzirea centrală și de la încălzitoarele mobile.
Zona femeilor era apropiată de cea a bărbaților, âmpărțită în aceleași secțiuni și fără decorațiuni pretențioase. Intrarea se afla în colțul de nord vest al curții și dădea în via Lupanare. Această separare a sexelor era normală și în perioada antică. Ca vechime, aceste băi datate în al doilea secol Înainte de Hristos  sunt cele mai vechi din lumea romană.
Am văzut destul de multe lucruri aici, însă ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost vederea unei conducte de scurgere încastrată în peretele unei case. Pare ceva firesc însă un atunci când ai văzut conducte romane doar pe bucăți în muzee și niciodată în local din care au fost luate. Cu atât mai puțin în peretele unei case de acum 1938 de ani.

Basilica, Forum-ul, Templul lui Appolo

La final, o să vă spun cum mi-au plăcut Forumul, Basilica si Templul lui Apollo.
Forumul era piața centrală sau central orașușului motiv pentru care aici se găseau toate instituțiile publice. Ca astăzi. Odinioară, forumul era înconjurat pe trei laturi cu o colonadă din care au rămas doar stâlpii de susținere. Pe partea de est a Forum-ului găsim un spațiu deschis ce fusese Clădirea lui Eumachia. Această doamnă, a cărei statuie o și găsim în apropiere, fusese o preoteasă a zeiței Venus, aparținând unei familia foarte bogate din oraș. Ea a construit această clădire pe cheltuiala sa pentru a se supune unui ordin dat de împărat. În fața intrării au fost expuse statuile celor mai bogați și mai importanși oameni din Pompeii. Pe cele două părți ale porții de intrare denumite Portic-ul Concordiei Augusta existau în nișele ce se văd și astăzi câte o statuie deciată lui Romulul șui Enea, cu două inscripții a faptelor buen făcute de ei în timpul vieții. Această poartă a Concordiei Augusta are un cadru din marmură decorat cu frunze de acant și imagini de animale a fost găsită undeva în Forum și așezată aici în mode grexit fiindcă aparținea de fapt, templului lui Genius Augusti. Oricum un a mai rămas nimic din frumoasele decorațiuni în marmură existente aici după erupția vulcanului.

Basilica, este cea mai impozantă clădire din Forum fiindcă aici aveau loc treburile care țineau de justiție și afaceri. Se intră în ea dinspre Forum prin 5 intrări separate de Coloane. Interiorul este despărțit în trei nave susținute de două rânduri de Coloane cu capiteluri ionice. În central scurtei laturi de vest a basilicii există o sală bogat decorată unde aveau loc judecățile. Spațiul a fost îmbogățit și cu o stautuie ecvestră. Basilica este datată prin anii 130-120 înaninte de Cristos și este una din cele mai vechi construcții de acest fel din lumea romană. 
Firește, acum, nu a mai rămas mare lucru din ea decât fragmente de Coloane, bazele acestora, ici-colo. Ce este important de știut când veți ajunge aici, este faptul că această instituție administrativă a imperiului, va deveni după anul 330 După Cristos, local unde oamenii se vor strânge în fața noului judecător, Iisus Cristos. Cu alte cuvinte aceste spații vor deveni biserici, termen care, în limba română se trage din latínul „basílica” . 

Templul lui Apollo, a fost ultimul lucru important pe care l-am văzut în Pompeii. Acesta a fost unul din locurile cele mai vechi de slujire din oraș, construit într-un punct strategic de-a lungul căii ce duce spre Poarta Marina. Alegerea acestui zeu ca protector, dacă vreți , al locului are legătură cu prezența grecilor și a etruscilor în zona Campania. Cercetările arheologice au evidențiat existența unui templu prin sec VI Înainte de Cristos , ce a fost renovat între secolele 3 și 2 Înainte de Cristos, căpătând forma pe care a avut-o până înainte de erupție: o fundatie înconjurată de o zona deschisă de porticuri ce avea în mijloc un altar . O colonadăa situată pe zidul de este, conecta templul cu piața și Forumul. Statuile zeului Apollo și ale surorii sale Diana, împodobeau templul.
Firește că acum ca să îți dai seama cum arăta totul trebuie să cumperi cărțile 3D care îți vor arăta asta.