Biserica Rozavlea

Pictura bisericii din Rozavlea

Pictura din Rozavlea este opera lui Ioan Plohod pictorul din Dragomirești și este realizată la 1825.
Pe bolta naosului sunt figurate Sfânta Treime ( în redactare occidentală) , iar lateral două teme de ascensiune :Înălțarea Sfântului Ilie și Scara lui Iacov. Spre extreme sunt înfățișați cei patru evangheliști; în restul spațiului sunt amplasate capete de îngeri și arhangheli trâmbițând. Astfel conceput ansamblul scenelor bolții pare o aluzie la Judecata de Apoi. Pe pereții Naosului sunt amplasate evenimente din Vechiul testament într-un număr egal cu scene din ciclul Patimilor. Ciclul începe cu geneza și se încheie cu ”cărțile lui Moise”, punctând câteva momente mai importante din istoria dintre poporul ales și Dumnezeu.
Sub influența iconografiei occidentale  se situează atât redactările ce păstrează doar parțial legătura cu tradiția ( spre exemplu apostolul Petru în Spălarea picioarelor, ridică mâinile în rugăciune în locul gestului tradițional care indică dialogul cu Iisus), cât și realismul mișcărilor (semnificativă în acest sens este Învierea , reprezentată în redactare occidentală cu Iisus ridicându-se cu un stindard în mână deasupra mormântului pazit de soldații așezați în poziții deosebit de veridice.) 

În exteriorul bisericii , pe peretele vestic, adăpostit de un pridvor, se păstrează câteva scene din viața lui Iisus și a unor sfinți, a căror repartiție în spațiu pare să fie cu totul arbitrară. 

Pictura bisericii din Rozavlea ne întâmpină cu un ansamblu echilibrat, de natură clasică, în care puținele scheme baroce pe care le întâlnim , par realizate cu șablonul, foarte corect și sec. Acestea se rezumă la cele patru ancadramente arhitectonice în care se plasează pe boltă evangheliștii care au deasupra o mică inscripție încadrată de un medalion baroc de traseu curb, discontinuu, de tipul celor întîlnite la bârsana. Dar tot ceea ce la Brsana era tratre liberă în compoziții baroce, devine aici schemă rigidă; compoziția de ansamblu se bazează pe linii drepte, perpendiculare, de sub a căror dominație scapă relativ puține elemente. Suprafața de pictat este împărțită în panouri de dimensiuni egale, strict delimitate de coloane proiecate în perspectivă.

Numai scenele de pe boltă se desfășoară liber dar în același timp fără să folosească scheme compoziționale îndrăznețe. 
Gesturile personajelor animaează siluetele drapate moderat.  Contrastul între tratarea plastică a volumului corpului și stilul grafic aplicat unor piese de îmbrăcăminte înviorează sobrietatea scenelor. Volumul rezultă din ușoara modelare a culorii locale prin diluție și saturație , cu umbre într-un ton mai închis. 
Pozițiile personajelor oscilează între între gesturi veridice ( cum este , de exemplu reprezentat soldatul din Învierea lui Iisus sau Iacov , care culcat pe spate și sprijinit într-un cot privește la scară) și mișcări grațioase de balet , derivate din gustul baroc pentru artificial  ( Adam săpând își sprijină elegant piciorul pe sapă întorcând capul în sens opus mișcării) 

Costumele sunt și ele un amestesc fantezist de elemente tradiționale și costume de epocă. Dintre personajele masculine negative, soldații poartă costume derivate din uniforma husarilor 

Figurile au o tipologie carcateristică dar sunt lipsite de expresivitate: capul rotund, fruntea bombată și spâncene conturate prin două linii negre, ochii mici și rotunzi desenați cu migală, nasul, văzut de jos, cu nările marcate, cu gura zâmbitoare, buze subțiri iar bărbia rotunjită. 
Scenele se desfășoară fie într-un peisaj de coline domoale, cu orizontul jos și perspectiva montană, fie pe un fundal de arhitectură , uneori cu accente renascentiste ( arhitecturi monumentale cu arcade semicirculare adânci, proporționate cu personajele) alteori cu un decor scenografic , format dintr-o aglomerare de elemente disparate și fanteziste, ziduri și construcții fără stil , prismatice sau circulare, cu numeroase deschideri semicirculare opace)

Ansamblul picturilor se armonizează mai ales prin rapelul culorilor folosite ( roșu permanent, albastru ceruleum, verde smaragd, alb și negru) și al semitonurilor ( ocru-brun, gri și roz) Zugravul a lucrat într-o tempera grasă care a conferit cpiturilor un aspect păstos și strălucitor.
Dintre piesele de mobilier se reamrcă pristolul  realizat în conformitate cu cerințele barocului intrat în faza roccoco, același stil ca în cazul bisericii din Bârsana. Marginile prostolului sunt formate din C-uri cu capetele mult întoarse înăuntru , decorate cu șiruri de frunze și fructe ca în tradiționalele ”cornuri ale abundenței atât de dragi barocului”. Cele patru sfeșnice sunt construite după același sistemcare combină curbele alternate convex concav cu elemente vegetale stilizate. Pictura murală și piesele de mobilier sunt aici dovada unui coerent ansamblu baroc care folosește un repertoriu decorativ unitar.