Arefu

Cetatea de la Poenari

Cetatea Basarabilor, cunoscuta de straini ca “adevarata cetate a lui Dracula de la Poienari”.  Nu toti se incumeta cand aud de cele 1488 de trepte de urcat, insa vreau sa va spun ca am urcat treptele alea de cel putin 50-60 de ori in ultimii 6 ani si nu e asa de speriat. Ele se urca in mod normal in 35 -40 de minute. Recordul meu personal de viteza a fost de 25 de minute, fiind obligat sa ma tin dupa 5 clienti de-ai mei, care faceau parte din armata Americana, iar cel de urcat lent a fost de 60 de minute. Cert este ca, odata ajuns sus, dupa ce treci podetul de lemn peste prapastie catre cetate, iti dai seama ca a meritat sa urci pana acolo, fiindca privelistea e minunata. 

Ajuns in cetate, dupa ce urci printre cele doua turnuri de la intrare, azi daramate, te opresti langa turnul principal datand din vremea lui Negru Voda (1290), de langa care porneste un coridor stramt intre ziduri. A fost construit tocmai ca sa impiedice desfasurarea fortelor inamicului si pentru a ajuta aparatorii cetatii sa se apere mai bine. O sa vedeti in structura zidurilor, ca initial acestea sunt facute din piatra, fiind doar imbracate in caramida pe vremea lui Tepes. Asta fiindca la impactul cu ghiulelele tunurilor de atunci, piatra producea aschii periculoase pentru soldatii din garnizoana cetatii, pe cand caramida, nu. Turnul principal, construit de Negru Voda, este masiv, asemanator turnurilor de cetate sau biseriii fortificate din  Transilvania, de unde venea acest nobil cuman.

 Avea probabil 4-5 etaje si, cu siguranta, accesul se facea pe o scara mobila situata in varful turnului, deschizatura ce se vede azi la baza lui fiind executata ca sa putem noi observa mai bine interiorul. Cel putin, eu asa cred, tinand cont de modul in care se construiau, incepand cu sec al X-lea, turnurile de aparare de acest fel: turn de 4-5 etaje, intrarea se facea pe sus pe o scara mobila ca sa nu poata inamicul sa intre usor, si apoi, de sus in jos, incaperile erau locuite de soldati, servitori si, jos de tot, nobilul. Mai tarziu, in jurul acestor turnuri singuratice de aparare aveau sa apara alte anexe, chiar ziduri, apoi turnuri, si incet, incet se va construi o intreaga cetate avand in mijloc castelul nobiliar. Totul pornind de la un simplu turn ca si acesta de aici, din cuibul de vulturi al lui Vlad.

Restul cetatii nu e foarte spectaculos, cu exceptia faptului ca intregul zid nordic lipseste, fiind inlocuit de o pasarela de ciment, dupa ce stanca pe care se afla s-a prabusit la un cutremur. Cisterna de apa a cetatii e vizibila la capatul de est al pasarelei nordice , sub forma unui cub cu 3 laturi.
La coborare, puteti decide sa treceti in Transilvania utilizand Transfagarasanul sau sa va intoarceti spre Curtea de Arges si de aici spre Corbii de Piatra, unde se gaseste una din cele mai vechi biserici din tara, situata intr-o pestera.
Plecand de la Poienari, ne-am indreptat catre satul Domnesti, de unde se vireaza la stanga spre Corbii de Piatra, pana unde se merge pe sub dealuri cam 12 km.